1. Clasificarea suportului nutrițional clinic
Nutriția enterală (NE) este o modalitate de a furniza nutrienții necesari metabolismului și diverși alți nutrienți prin tractul gastrointestinal.
Nutriția parenterală (nutriția parenterală, NP) are rolul de a furniza nutriție din venă ca suport nutrițional înainte și după intervenții chirurgicale și la pacienții aflați în stare critică. Toată nutriția administrată parenteral se numește nutriție parenterală totală (NPT).
2. Diferența dintre EN și PN
Diferența dintre EN și PN este:
2.1 EN este suplimentat prin administrare orală sau nazală în tractul gastrointestinal pentru digestie și absorbție; nutriția parenterală este suplimentată prin injecție intravenoasă și circulație sanguină.
2.2 EN este relativ cuprinzător și echilibrat; nutrienții suplimentați de PN sunt relativ simpli.
2.3 EN poate fi utilizat pentru o perioadă lungă de timp și în mod continuu; PN poate fi utilizat doar pe termen scurt.
2.4 Utilizarea pe termen lung a EN poate îmbunătăți funcția gastrointestinală, poate consolida condiția fizică și poate îmbunătăți diverse funcții fiziologice; utilizarea pe termen lung a PN poate provoca declinul funcției gastrointestinale și poate provoca diverse tulburări fiziologice.
2.5 Costul EN este scăzut; costul PN este relativ ridicat.
2.6 EN are mai puține complicații și este relativ sigură; PN are relativ mai multe complicații.
3. alegerea EN și PN
Alegerea EN, PN sau a unei combinații a celor două este determinată în mare măsură de funcția gastrointestinală a pacientului și de gradul de toleranță la aportul de nutrienți. De obicei, depinde de natura bolii, de starea pacientului și de judecata medicului responsabil. Dacă funcția cardiopulmonară a pacientului este instabilă, cea mai mare parte a funcției de absorbție gastrointestinală este pierdută sau metabolismul nutrițional este dezechilibrat și necesită urgentă compensare, trebuie selectată PN.
Dacă tractul gastrointestinal al pacientului este funcțional sau parțial funcțional, trebuie selectată o nutriție enterală sigură și eficientă. Nutriția enterală este o modalitate de hrănire conformă din punct de vedere fiziologic, care nu numai că evită posibilele riscuri ale intubației venoase centrale, dar ajută și la restabilirea funcției intestinale. Avantajele sale sunt simple, sigure, economice și eficiente, în conformitate cu funcțiile fiziologice, și există mulți agenți de nutriție enterală diferiți.
Pe scurt, cel mai critic și important principiu pentru selectarea EN și PN este controlul strict al indicațiilor de aplicare, calcularea cu precizie a cantității și duratei suportului nutrițional și alegerea rezonabilă a modului de suport nutrițional.
4. Precauții pentru transferul pe termen lung al neuropatiei (PN) la neuropatia endometrială (NE)
NP pe termen lung poate duce la declinul funcției gastrointestinale. Prin urmare, trecerea de la nutriția parenterală la nutriția enterală trebuie efectuată treptat și nu poate fi oprită brusc.
Când pacienții cu NP pe termen lung încep să tolereze EN, se utilizează mai întâi perfuzii lente, cu concentrație scăzută, de preparate de nutriție enterală elementară sau preparate de nutriție enterală neelementară, se monitorizează echilibrul hidric, electrolitic și aportul de nutrienți, apoi se crește treptat cantitatea de nutriție intestinală perfuzată și se reduce cantitatea de nutriție parenterală perfuzată în aceeași măsură, până când nutriția enterală poate satisface pe deplin nevoile metabolice, apoi nutriția parenterală poate fi întreruptă complet și se poate trece la nutriție enterală completă.
Data publicării: 16 iulie 2021